Pe parcursul desfasurarii , atat presa locala cat si cea centrala a manifestat un destul de mare interes fata de proiectul Noi din Banat.
Evident, nu ne vom imbata cu apa rece crezand ca lumea e foarte interesata de melosul NdB, ci este de fapt vorba despre suporterii timisoreni, lucru care, de altfel, ne intereseaza si pe noi sa il punem pe tapet.
Prezentam mai jos cateva articole care au aparut in presa scrisa.
“Nu va vom uita, Bobo, Cabina, nici pe tine People, nu te vom uita. Nici pe cei care, ingropati cu fulare au trait alaturi de Politehnica”, sunt versurile ce compun refrenul ultimei piese NdB & Ochelari, dedicata tuturor suporterilor polisti care au trecut in nefiinta. Am spus mereu ca nu ii vom uita, si pentru a lega definitiv aminitrea lor de viata noastra cotidiana, a aparut piesa Requiem, care va fi cantata in premiera in 7 februarie, la 4 ani de la trecerea in nefiinta a lui Bobo (6 feb. 2006).
Suntem siguri ca duminica, 7 februarie 2010 in Bunker-Bierhaus vom simtii prezenta lor printre noi, desi ne-am fi dorit sa ciocnim cu ei o bere, sa cantam impreuna tinandu-ne de maini.
Va vom iubi mereu!
Dupa cum ii cunosteam, nu erau genul de oameni care sa-si fi dorit ca in amintirea lor sa bocim, sa pastram momente de reculegere si alte chestiuni protocolare. Nu, ar fi vrut sa bem, sa ne veselim, sa radem, sa-i simtim mereu aproape, calzi si joviali, asa cum au fost.
Incepand cu ora 18.00 va avea loc decernarea premiilor Galei Forumului pe anul 2009, iar incepand cu ora 19.30 va incepe batacanda “celor din Banat”.
Recomandam tuturor sa isi procure proteze pentru dinti, scoici, aparatori, cotiere, genunchiere si tot felul de accesorii pentru protectia personala pentru ca, asa cum ne-am obisnuit, concertele NdB sunt destul de voioase.
Scuturile, bastoanele si castile vor ramane afara.
PS: Fara torte! 
.
Start Slide Show with PicLens Lite Dupa ce am ajuns si pe wikipedia, nimeni nu ne mai ajunge la nas.
Suntem niste vedete de pe la gazete si ne permitem sa intram intr-o, speram, lunga si odhinitoare vacanta, pana prin 6 februarie, cand, din nou, ne vom rupe degetele in coarde, ne vom taia gatzii cu cinelele si ne vom vomita albul ochiului in fata microfonului intr-un nou concert, pana atunci, dedicam tuturor polistilor o felicitare cu ocazia sarbatorilor de Craciun, Anul Nou, Sf. Vasile, Sf Ion etc
NdB:
Salutari, Bucovina, din vestul tarii, unde ati tinut in 7 noiembrie un concert exceptional. Totodata multmuesc pentru acceptul vostru de a acorda un interviu pentruwww.noidinbanat.ro. Spune-ne cateva pareri legate de acest eveniment, cu ocazia caruia ati cantat pentru prima data in Timisoara.
Bucovina:
Salutari! Asa e, am fost pentru prima data in Timisoara (iar pentru cativa dintre noi -ma numar si eu aici- a fost o premiera absoluta). E super atunci cand vezi ca oamenii nu se lasa si se straduiesc sa organizeze evenimente de metal; cu atat mai bine cu cat aceste evenimente sunt sustinute de institutii ale statului! Intr-o perioada plina de rahat din punct de vedere cultural, credem ca asa concerte sunt o binevenita gura de aer proaspat.
Despre eveniment ce sa zic, a fost tare strasnic, publicul a venit in numar mare si se vedea ca oamenii erau dornici de un concert sanatos. Au fost mai de toate, de la mici probleme tehnice pana la mosheala pe scena si stagediving. Am vazut pe un tip care a sarit de pe scena peste niste scaune… cred ca a fost dureros, haha. Cateodata ne simteam de parca eram Biohazard si nu Bucovina! A fost ok si vrem sa revenim in primavara la Timisoara.
NdB:
Majoritatea informatiilor despre voi le putem usor gasi pe saitul www.realm-of-bucovina.com insa de cele mai multe ori, oamenii sunt mai interesati de chestiuni de detaliu sau “culise conceptuale” ca sa le spunem asa. Stim ca unele trupe au ca scop clar atragerea atentiei asupra problemelor care ne inconjoara, alte trupe au ca scop clar producerea de bani, altele pur si simplu vor sa cante.
Care este scopul conceptului muzical “Bucovina”?.
Bucovina:
Mda, sunt multi care se apuca de muzica pentru ca e cool sau pentru ca incearca sa faca nsite bani. Noi ne-am apucat de muzica pentru ca asa ni s-a parut noua ca ar fi bine si ca metoda asta de exprimare ni s-ar potrivi; desi ne place sa visam ca intr-o zi o sa se iveasca oportunitatea de a ne dedica total pasiunii acesteia, nimeni nu o ia razna pe calea comercialului.
In spatele conceptului care duce trupa inainte sunt niste lucruri foarte simple si foarte al indemana oricui… dar poate ca din cauza ca sunt atat de elementare, mare parte din oamenii de azi le omit. E vorba de natura, de felul in care omul se raporteaza la natura. Si cand spun “omul” ma refer la istorie, la civilizatii, si la tot ceea ce ar putea fi legat vreodata de om. Din nefericire din ce in ce mai putini indivizi reusesc sa inteleaga cu adevarat ca omul este o parte din natura si ca traieste in mijlocul ei… ba mai mult, ca nu poate sa se separe de natura in nici un fel. Chiar daca stai la bloc in mijlocul unui oras superpoluat si supraaglomerat, tot in natura esti – numai ca esti in mijlocul unei parti de natura de tot rahatul, pe care omul a schimbat-o ireversibil si din care a izgonit cea mai mare parte a lucrurilor frumoase.
Ce sa zic, e frumos sa te gandesti la reprezentanta Jackson din orasul tau si sa zici uite ce fain e ca merg pana la colt si probez 10 chitari, insa mintea omului trebuie sa mearga mai departe. Ne simtim bine in natura, iesim relativ des din oras si asta se simte; tinem aproape de “verdeata”. In trupa, asta se vede prin felul in care compunem, natural, fara chestii fortate… pur si simplu asa ies cantecele atunci cand reusesc sa ma transpun mintal in alte locuri si chiar in alte timpuri.
NdB:
Amintiti mereu in versuri despre stramosi si despre faptele lor de vitejie, cu un ton melancolic. Cum vezi societatea romaneasca de la inceputul mileniului III, cu tot ce inseamna ea: social, politic, cultural etc.
Bucovina:
90% sau chiar mai mult, de cacat. Daca am respecta mai mult mediul ce ne inconjoara am fi probabil mai intelepti si mai castigati. Nu o sa discut despre “cocalari si pitipoance” sau manele, pentru ca nu merita. Iar in politica, lucrurile stau la fel ca in viata: nu ne plac oamenii de cacat. Din pacate, cei ce conduc tarile din lumea asta sunt, in cea mai mare parte a lor niste idioti care probabil nu-si vor da seama ca omoara planeta decat atunci cand va fi prea tarziu. Iar daca vom crapa toti, macar stiu ca o sa ma amuze teribil fetele acelora care credeau ca nimic rau nu li se va putea intampla vreodata..tocmai lor.
Cineva zambea discutand despre versurile noastre si le descria ca fiind “optimist-retrospective”; ii raspunsesem ca ne simtim mult mai bine asa decat sa fim pesimist-anticipativi, haha.
Oamenii care iubesc muzica noastra inteleg in mare parte ce se ascunde in spatele versurilor noastre.. e pe undeva un soi de regret, cu accente melancolice, asa cum ziceai. Si daca te uiti in jur, sunt o droaie de trupe in lumea asta care propaga o atmosfera la fel. Ma rog fiecare cu variatiunile lui, dar cred ca metalul din aria asta (pagan, folk, chiar si din doom sau power) e foarte bine ancorat in acet gen de melancolie. Si e posibil ca acest dor nedefinit pentru ceva care exista in mintea si in inchipuirile noastre e chiar acea seva care ne tine in viata si ne opreste sentimentul de greata atunci cand privim in jur, la felul in care lumea noastra se duce in jos.
Personal, cred ca Romania nu se poate ridica din cacat decat prin doua moduri: exemplul bun personal pe care ar trebuie sa il dea fiecare si puterea coercitiei. Adica a botei 
Din fericire, Bucovina are multe inca de zis in alte directii asa ca ne putem tine inca deoparte de politica si rahaturi din astea.
NdB:
O ultima chestiune: ce ai vrea sa le trimiti tinerilor timisoreni care au participat la evenimentul din 7 noiembrie?
Bucovina:
In primul rand as vrea sa multumesc timisorenilor ca au venit si ne-au sustinut in numar mare la concertul asta. Sper ca in primavara cand vom reveni pe plaiurile astea sa aducem cu noi si noul disc la care lucram acum si care va fi produs de Bucovina si Dan Swano. Cert este ca data viitoare cand vom reveni in Timisoara o vom face cu mare placere. Multumesc pentru ocazia de a vorbi despre Bucovina! Ah, inca un lucru pe care trebuie neaparat sa-l amintim despre Timisoara: aveti fete foarte frumoase, am vazut o droaie de tipe super la concert si asta e semn bun pentru noi, hah.
Spor tuturor si nu uitati ca natura este mama noastra!
Crivat.
Start Slide Show with PicLens Lite Un mare castig pentru noi toti, polistii, este faptul ca am sarbatorit impreuna, in numar mai mare cea de-a 88-a aniversare a Politehnicii Timisoara. Este unul dintre scopurile NoidinBanat, acela de a strange laolalta suflarea violeta cu diferite ocazii, sa petrecem impreuna sa ne simtim bine sa vibram cu totii in fata acelorasi idei si culori.
Pentru un concert de punk-rock underground, cei 300-350 de oameni adunati la Setup au fost foarte multi, insa, credem ca pentru a sarbatorii “ziua lui Poli” au fost cam putini.
Vremea rea, ziua din cursul saptamanii si faptul ca inca, proiectul NoidinBanat, nu are o deosebita acoperire mediatica i-o fi impiedicat pe restul sa participe.
Oricum, calendarul violet deste suficient de bogat in evenimente pentru a ne da seama daca oamenii sunt polisti doar 1 data pe saptamana, in weekenduri sau daca sunt polisti in orice clipa.
Noi, de acolo de pe scena ne-am simtiti excelent. Galagie, fum, pogo, bere, show, distractie, desi nu putine au fost momentele in care ne-am fi dorit sa fim in public pentru a ne bucura din plin de eveniment, sa nu mai fie nevoie sa ne batem capul sa fim pe ritm, sa fim atenti unde trebuie sa intram cu instrumentul, sa nu gresim etc. Sonorizarea excelenta ne-a usurat foarte mult treaba pe scena. Per total a fost un eveniment de care am fost deosebit de multumiti si pe care il consideram un real succes.
Tot in categoria succeselor si a realizarilor importante, intra si discul pe care am reusit sa il lansam.
Cum probabil deja se stie, Tempo Poli contine din nefericire si din ratiuni independente de vointa noastra doar 6 piese, dar inregistrate profesional, la o calitate foarte buna.
La fel ca si in cazul discului din 2006, recomandam piratarea si distribuirea neautorizata a acestui produs.
Am dori pe aceasta cale sa multumim tuturor celor care au sustinut acest proiect. Ar fi inutil sa enumeram numele proprii. Sunt convins ca toti cei in cauza nu sunt interesati sa li se faca un astfel de pomelnic.
Asteptam reclamatii, comentarii sugestii si pareri, aprecieri.
Vesti bune!Intr-un final, dupa eforturi uriase, am reusit sa pregatim pentru data de 3 decembrie 2009 un disc cu majoritatea pieselor care au fost cantate in concertele de pana acum. Este vorba despre un EP Demo intitulat Tempo Poli care va fi lansat cu ocazia aniversarii a 88 de ani de la infiintarea Societatii Sportive Politehnica Timisoara.
Discul contine 6 piese inregistrate la o calitate impecabila, incununand primul an de existenta a NoidinBanat in formula actuala.
Coperta discului contine un material publicat de Vali Silaghi, despre data de 4 decembrie, de ce e considerata aceasta zi ca ziua de nastere a clubului Politehnica Timisoara.
Nu in ultimul rand multumim tuturor celor care au sustinut proiectul NoidinBanat in acest prim an de existenta, un proiect in premiera nationala si printre putinele din Europa.Va fi lansat joi 3 decembrie incepand cu ora 21:00 la Setup.
Va asteptam sa sarbatorim impreuna aparitia acestui disc, aniversarea a 1 an de NdB si aniversarea a 88 de ani de polism.
In 4 Decembrie 2009, Politehnica Timisoara va implini venerabila varsta de 88 de ani.
In toti acesti ani, alaturi de bucuria victoriilor sau de dezamagirea infrangerilor, Politehnica Timisoara ne-a ajutat sa ne educam impotriva unui sistem represiv si opresiv avand ca principali exponenti pe terenul de fotbal Steau si Dinamo, sistem impotriva caruia Timisoara a rabufnit in urma cu 20 de ani, in Decembrie ‘89. Totodata, NoidinBanat in actuala componenta, implinteste in luna decembrie 1 an de existenta.
In memoria Traian Lalescu, Victori Vlad, I. Zaganescu, parintii Politehnicii, si in amintirea tuturor celor care au iubit Politehnica, NoidinBanat va organiza un concert aniversar in seara de joi 3 – 4 Decembrie 2009 la Setup.
Sunt asteptati toti cei care vibreaza la aceste idei, alaturi de noi dar si cei care vor sa guste o mostra de punk-rock si multa distractie.
In perioada viitoare vor aparea noi detalii despre acet eveniment.
În afara de Revolutia din 1989, niciun alt fenomen nu a mai scos atâtia timisoreni în strada în ultimele decade cum a facut si face fotbalul. Iar fotbalul timisorean în acest moment înseamna Politehnica Timisoara.
Numele si palmaresul sunt ratacite momentan într-un hatis juridic, însa suporterii timisoreni sunt convinsi ca dreptatea e de partea lor, iar clubul pe care îl sustin împlineste acum 88 de ani. Pentru culorile alb-violet si pentru 4 decembrie 1921, mii de fani au iesit în strada. si nu doar „huliganii” pe care îi vâneaza atât de mult autoritatile, conducatorii fotbalului si mass-media, ci femei, copii, batrâni, oameni din toate mediile si de toate conditiile sociale.
Data înfiintarii echipei de fotbal Politehnica Timisoara a stârnit dezbateri de-alungul timpului. Daca toti suporterii polisti stiu ca 4 decembrie este data înfiintarii clubului, nu toti stiu povestea acestei date. Decizia înfiintarii clubului fusese luata în toamna lui 1920, iar gruparea activa deja de câteva luni bune, însa cu toate acestea SS Politehnica s-a constituit statutar abia la 4 decembrie 1921. De aici si obisnuita confuzie care se face în privinta anului înfiintarii echipei, deseori aparând, eronat, 1920 (inclusiv pe siglele clubului de-a lungul anilor si pe una dintre variantele actualei sigle oficiale a lui Poli), anul oficial al înfiintarii fiind 1921. La 3 aprilie 1921, revista „Stadion”, editata de filiala banateana a FSSR (forul conducator al sportului românesc din acea vreme), scria: „Studentii de la Politehnica Timisoara fiind hotarâti a îngriji si de educatia lor fizica, vor înfiinta în curând clubul lor sportiv dupa modelul colegilor lor din Bucuresti. Sustinatorul acestei miscari este d. Traian Lalescu, directorul scoalei Politehnice, care este si membru în comitetul central al F.S.S.R.”. Mai mult ca sigur, aceasta este prima mentionare a gruparii în mass-media.
Înfiintarea clubului a coincis cu aparitia scolii Politehnice din Timisoara, creata prin decret regal în noiembrie 1920. Primul rector al institutiei, marele savant matematician Traian Lalescu, era si un mare iubitor de sport. Fusese, în 1916, primul presedinte al Sporting Club Universitar Studentesc Bucuresti (ulterior Sportul Studentesc), iar în acea perioada era membru în Comitetul Central al FSSR (forul conducator al sportului românesc). El a initiat si înfiintarea unei grupari sportive a scolii Politehnice. Astfel ca în toamna aceluiasi an, dupa discutii purtate la restaurantul Palace (cel din centru), alaturi de prof. Victor Vlad, studentul Ioan Zaganescu, Vartolomeu Barbat, avocatul dr. Petric si viitorii jucatori ai echipei, Neamtu, Rosca si Vancu, se ia decizia constituirii unei noi asociatii sportive: Societatea Sportiva Politehnica Timisoara. Pe scurt, SS Poli, “Poli” devenind, de-a lungul anilor, mai mult decât un simbol pentru societatea si fotbalul timisorean. Culori, alb-negru, tipic studentesti. La început, doar cu sectie de fotbal. O delegatie a studentilor merge în audienta la primarul orasului, Stan Vidrighin, solicitând ajutor material, dar nu îl obtine. Însa prefectului judetului, dr. Coste, a oferit 80.000 lei tinerilor entuziasti, pentru echipament. Prima conducere a clubului a fost alcatuita din Victor Vlad (presedinte) si Ioan Zaganescu (vicepresedinte). Formata, cel putin la început, exclusiv din studenti, echipa va începe sa activeze în primavara anului urmator, 1921.
Vali Silaghi
Vineri 20 noiembrie incepand cu ora 21.00 la Setup lansarea EP-ului “Wrong Age” semnat Stone Fixion
Tanarul banatean provine dintr-o familie de muzicieni, este percutionist în Filarmonica, dar si profesorul de tobe al suporterilor lui „Poli”.
PROFIL
Nascut. 7 aprilie 1976, Timisoara
Educatie. Conservatorul la Facutatea de Muzica din Timisoara
Experienta. Percutionist la Filarmonica din 1995
Familie. Are o fetita, Flavia, de care e foarte mandru
Cu ambii parinti absolventi de Conservator, Adrian Sanmartinean a urmat si el, inevitabil, aceeasi directie. „Tata profesor de vioara, mama e profesoara de pian de cand a terminat facultatea, sora mea mai mare canta la vioara, deci n-am avut nicio sansa”, a spus timisoreanul.
Tatal sau a fost mult timp dirijor al unei fanfare militare. „Tata a fost dirijor de fanfara la Timisoara, la graniceri, pana în 1990. A fost cam dizident. Înainte de ultimul congres s-a ridicat in sedinta de partid si a spus ca nu e de acord cu realegerea tovarasului. A avut noroc ca era an cadrul armatei, s-a ales doar cu o deportare la Ramnicu Sarat. Dupa revolutie a fost facut maior, inainte era capitan, pentru merite deosebite, dupa care l-au dat afara pentru ca a intrat în Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei. A revenit în muzica, la meseria de baza: profesor”, a povestit Adi Sanmartinean. Cu putin noroc, muzicianul a devenit membru al Filarmonicii din Timisoara inca din primul an de facultate. „Am avut norocul ca atunci cand eram în anul I, în 1995, am dat concurs si am intrat. La 19 ani eram anul I la Conservator, membru al Filarmonicii si profesor de percutie la Liceul de Muzica”, a spus Sanmartinean.
Turneele Filarmonicii l-au purtat pe percutionist în toate colturile lumii. „Am avut sansa sa am ceva talent de la Dumnezeu si cu ceva munca am ajuns într-o filarmonica de un nivel bun spre foarte bun. Specificul meseriei ne poarta în turnee, din Qatar în Brazilia si din China în Turcia. Am vazut foarte mult si sunt recunoscator pentru chestia asta. Am vazut locuri pentru care altii platesc bani grei ca sa le viziteze. Am cantat în sali mari si foarte mari, am cantat pe stadion de 70.000 de locuri”, si-a amintit Adi Sanmartinean.
Tobosarul suporterilor
Pasiunea pentru fotbal si pentru Poli Timisoara a mostenit-o de la tatal sau, care l-a dus la meciuri la începutul anilor ’80. Dupa multi ani ca simplu spectator, percutionistul a revenit în galerie odata cu fiica sa. „Doi dintre baieti au achizitionat cateva tobe din banii lor si cu aceste tobe profesionale, foarte bune pentru o galerie, am încercat sa strang în jurul meu si alti potentiali tobosari, baieti de toata isprava, implicati afectiv, si am reusit. Acum toata lumea stie ca avem tobe si tobosari”, a povestit Adi Sanmartinean, care este si tobosarul trupei Noi din Banat, formatie formata din suporteri ai echipei alb-violete.
Întrebari si raspunsuri
De ce ai renuntat la învatamânt?
Nu mai predau demult, pentru ca nu am timp si nu vreau sa-mi bat joc de copii. Merg cu Filarmonica în turnee, cu tot felul de actiuni, nu-ti poti tine orele la timp. La copil, cum îi pui betele în mâna, asa o duce toata viata. Daca nu ai grija în perioada aceea frageda, e foarte greu sa-l dezveti de un lucru învatat gresit.
Care e diferenta între un tobosar si un percutionist?
Chiar daca pare la fel, tot bete, tot tobe, e totalmente diferit. E o diferenta foarte mare între a fi tobosar si a fi percutionist. Nu e usor sa treci de la una la alta sau invers. Nici nu m-am vazut tobosar pâna la 32 de ani. Am trecut pe tobe odata cu proiectul Noi din Banat si n-a fost usor deloc.
Ce-i place
„Îmi place viata cu tot ce înseamna ea. Îmi place sa fiu independent, sa ne facem viata asa cum dorim noi, mai usoara, mai grea, cum o fi”, este filosofia lui Adi Sânmartinean.
Ce nu-i place
„Nu-mi place nesiguranta. Nu-mi place ca sunt oameni care fac din suporterul de fotbal unica si cea mai mare problema a societatii românesti”, a spus percutionistul de la Filarmonica.
articol scris de Vali Silaghi – Adevarul
