Tanarul banatean provine dintr-o familie de muzicieni, este percutionist în Filarmonica, dar si profesorul de tobe al suporterilor lui „Poli”.
PROFIL
Nascut. 7 aprilie 1976, Timisoara
Educatie. Conservatorul la Facutatea de Muzica din Timisoara
Experienta. Percutionist la Filarmonica din 1995
Familie. Are o fetita, Flavia, de care e foarte mandru
Cu ambii parinti absolventi de Conservator, Adrian Sanmartinean a urmat si el, inevitabil, aceeasi directie. „Tata profesor de vioara, mama e profesoara de pian de cand a terminat facultatea, sora mea mai mare canta la vioara, deci n-am avut nicio sansa”, a spus timisoreanul.
Tatal sau a fost mult timp dirijor al unei fanfare militare. „Tata a fost dirijor de fanfara la Timisoara, la graniceri, pana în 1990. A fost cam dizident. Înainte de ultimul congres s-a ridicat in sedinta de partid si a spus ca nu e de acord cu realegerea tovarasului. A avut noroc ca era an cadrul armatei, s-a ales doar cu o deportare la Ramnicu Sarat. Dupa revolutie a fost facut maior, inainte era capitan, pentru merite deosebite, dupa care l-au dat afara pentru ca a intrat în Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei. A revenit în muzica, la meseria de baza: profesor”, a povestit Adi Sanmartinean. Cu putin noroc, muzicianul a devenit membru al Filarmonicii din Timisoara inca din primul an de facultate. „Am avut norocul ca atunci cand eram în anul I, în 1995, am dat concurs si am intrat. La 19 ani eram anul I la Conservator, membru al Filarmonicii si profesor de percutie la Liceul de Muzica”, a spus Sanmartinean.
Turneele Filarmonicii l-au purtat pe percutionist în toate colturile lumii. „Am avut sansa sa am ceva talent de la Dumnezeu si cu ceva munca am ajuns într-o filarmonica de un nivel bun spre foarte bun. Specificul meseriei ne poarta în turnee, din Qatar în Brazilia si din China în Turcia. Am vazut foarte mult si sunt recunoscator pentru chestia asta. Am vazut locuri pentru care altii platesc bani grei ca sa le viziteze. Am cantat în sali mari si foarte mari, am cantat pe stadion de 70.000 de locuri”, si-a amintit Adi Sanmartinean.
Tobosarul suporterilor
Pasiunea pentru fotbal si pentru Poli Timisoara a mostenit-o de la tatal sau, care l-a dus la meciuri la începutul anilor ’80. Dupa multi ani ca simplu spectator, percutionistul a revenit în galerie odata cu fiica sa. „Doi dintre baieti au achizitionat cateva tobe din banii lor si cu aceste tobe profesionale, foarte bune pentru o galerie, am încercat sa strang în jurul meu si alti potentiali tobosari, baieti de toata isprava, implicati afectiv, si am reusit. Acum toata lumea stie ca avem tobe si tobosari”, a povestit Adi Sanmartinean, care este si tobosarul trupei Noi din Banat, formatie formata din suporteri ai echipei alb-violete.
Întrebari si raspunsuri
De ce ai renuntat la învatamânt?
Nu mai predau demult, pentru ca nu am timp si nu vreau sa-mi bat joc de copii. Merg cu Filarmonica în turnee, cu tot felul de actiuni, nu-ti poti tine orele la timp. La copil, cum îi pui betele în mâna, asa o duce toata viata. Daca nu ai grija în perioada aceea frageda, e foarte greu sa-l dezveti de un lucru învatat gresit.
Care e diferenta între un tobosar si un percutionist?
Chiar daca pare la fel, tot bete, tot tobe, e totalmente diferit. E o diferenta foarte mare între a fi tobosar si a fi percutionist. Nu e usor sa treci de la una la alta sau invers. Nici nu m-am vazut tobosar pâna la 32 de ani. Am trecut pe tobe odata cu proiectul Noi din Banat si n-a fost usor deloc.
Ce-i place
„Îmi place viata cu tot ce înseamna ea. Îmi place sa fiu independent, sa ne facem viata asa cum dorim noi, mai usoara, mai grea, cum o fi”, este filosofia lui Adi Sânmartinean.
Ce nu-i place
„Nu-mi place nesiguranta. Nu-mi place ca sunt oameni care fac din suporterul de fotbal unica si cea mai mare problema a societatii românesti”, a spus percutionistul de la Filarmonica.
articol scris de Vali Silaghi – Adevarul
Start Slide Show with PicLens Lite 
